Sala VI

Inițiatul

La Paris, în 2006, Tițoiu a tradus gradele Ritului Scoțian într-o procesiune de totemuri-mumii: figuri-sarcofag înfășurate în hașuri obsesive, fiecare purtând șorțul și bijuteriile gradului său, fiecare chip redus la trei ochi așezați unul peste altul. Gradele urcă în șir neîntrerupt pe un singur perete, de la ucenic la Cavaler Rose-Croix — vizitatorul umblă, la propriu, treptele inițierii. Douăzeci de ani mai târziu, în 2026, aceeași siluetă se întoarce în culoare, pe peretele din față: inițiatul primelor trei grade între coloanele-peniță J și B, apoi totemul ca vas pentru un trandafir, un pește, un stol de pescăruși, o pereche așezată. Orice ar fi fost legătura artistului cu loja, desenele vorbesc despre inițiere ca înfășurare: cunoașterea purtată pe trup, sinele bandajat în propria linie până când rămâne doar privirea. E camera cea mai stranie din expoziție; la ieșire, spre masa de lucru, veghează totemul „în memoria celor plecați”, cu uneltele artistului desenate la picioarele lui ca niște ofrande.