Sala VII

Masa de lucru

Niciun ciclu nu revine peste mai multe decenii ca „masa de lucru”. De la o foaie de studiu din 1976 — „ciclul Cafeaua de la ora cinci” — până la foi datate 2026, Tițoiu desenează mereu aceeași masă: penițe în călimară, ibricul și ceașca de cafea, pipa, paharul de vin, o coală albă. Iar la masă, pe el însuși — cu bască sau pălărie împletită, bărbos, ironic, o dată ca un „Sf. Ion” ținând nibul ca pe o lumânare de altar, încadrat de penițe uriașe stând ca niște coloane de templu. În „dialogul” din 2016, cele două brațe se termină într-o peniță și o pensulă: omul a devenit uneltele lui. În jurul lui, prietenii; ultima foaie e un scaun gol. Aceasta e inima retrospectivei — întreaga cosmologie de ochi, valuri și luni arătată la punctul ei de plecare: o masă mică lângă Marea Neagră, la ora cafelei.