Sala X

Portrete

O sală mică, numai chipuri — și aproape toate ale lui. Vreme de douăzeci de ani, din Parisul lui 2006 până în 2026, Tițoiu s-a desenat pe sine iar și iar: gravorul cu pipă și cu pahar, cu pălărie, cu glugă, cu tichie, aplecat peste presă, din profil, dizolvându-se în propriile hașuri. Nu e vanitate, ci recensământ: fiecare foaie e aceeași față sub altă mască, tot atâtea unelte purtate — pipa, pălăria, fularul cu ochi. Cabinetul se deschide din Masa de lucru, în fața ușii spre Inițiat: la capătul mesei, omul se uită la sine. În fața ușii stă gravorul din 2026, cu pipă — chipul așa cum e acum.