Sala IV

Soarele și luna

Cerul lui Tițoiu e locuit de o pereche căsătorită. Soarele e țepos, zbârlit, poartă unul sau doi ochi; luna e o seceră cu profil de om, cu buzele uneori colorate, adesea adormită. Artistul a numit el însuși ciclul — „Soarele și luna” — iar pe o foaie, simplu, „Dialog”. Cei doi se apleacă unul spre altul, se contopesc într-un singur cap cu două fețe, sunt legați cu lanțuri de țărm ca un balon care nu are voie să scape, ori sunt coborâți încet într-un pahar de vin. Sunt cele mai tandre foi din arhivă: cosmosul adus la înălțimea unei mese, ținut între două mâini, băut noaptea. Sala e ținută mică și întunecoasă, iar lucrările sunt nocturne — luminate ca atare.